Józsa Attila: Ion Minulescu fordítás: Profán könyörgés

Ion Minulescu:   RUGĂ  PROFANĂ                          Ion Minulescu:  PROFÁN KÖNYÖRGÉS

Stăpâna mea, învață-mă să plâng.                     Úrnőm, kérlek tanítsál meg sírni.

Așa cum până astăzi n-am plâns încă –             Úgy, ahogy máig nem sírtam soha még -

Să plâng, dar să nu mă mai frâng                    Síró lelkem ne tudjon összetörni,

Ca Prometeu, legat de stâncă...                         Mint Prométeusz  kikötve, nagyon rég...

Să plâng și eu ca biblicul Adam                         Úgy sírjak, mint a Bibliában Ádám,

Gonit de Dumnezeu din Paradis,                        Kit kiűzött az Úr a Paradicsomból,

În clipa când cu Eva ne trudeam                       Amikor Évával szaggattam ruhám,

Să descifrăm întâiul nostru vis...                         Felébredve az első álomból...

Învață-mă să-mi plâng ca Boabdil                      Mint Boabdilt egykor tanítsál meg sírni,

Grenada vieții mele din trecut,                           Ki sajnálkozott bűnös múltja miatt,

Pierdută-n clipa când – un biet copil –                S ártatlan gyermekként hagyta elveszni -

Mi-o apăram cu-o suliță și-un scut...                    Csak egy nyílvesszője s egy pajzsa maradt...

Și dacă-n viață n-am putut citi                            De ha megfejteni nem tanultam meg,

Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,                        Mi van az emberek homlokára vésve,

Ca și Hamlet, ”A fi sau  nu a fi ?”,                       Mint Hamlet, ki a nagy kérdéstől már remeg:

Stăpâna mea, învață-mă să mor !                        Úrnőm, a halálra nem leszek elkésve !