2020.III. 27 - Józsa Attila: Műfordítások: Tudor Arghezi

TUDOR ARGHEZI: TÂLHARUL PEDEPSIT                   TUDOR ARGHEZI: 

                                                                                                  A MEGBÜNTETETT  GAZFICKÓ

-Morar  Jánoskának ajánlom szeretettel és hálával  -

Într-o zi, prin asfințit,                                                          Egy este, mely százat ér,

Șoaricele a-drăznit                                                             Bátor lett egy kis egér,

Să se creadă în putere                                                       Sőt fogadkozott is és várt,

A prăda stupul de miere.                                                     Hogy kifosztja a méhkaptárt.

El intrase pe furiș                                                               Közeledett csendben, titkon,  

Strecurat pe urdiniș,                                                            Átalbújt a röpnyíláson,

Se gândea, că o albină-i                                                      Azt hitte, hogy egy méhecske

Slabă, mică și puțină,                                                          Olyan gyenge, oly kicsike,

Pe când eș, hoț și borfaș,                                                      Amíg ő, a tolvaj, más,

Lângă ea-i un uriaș.                                                           Mellette már  óriás.

Nu știuse că nerodul                                                           Azt a balga nem sejtette,

Va da ochii cu norodul                                                        Hogy a raj lesz majd mögötte,

Și-și pusese-n cap minciuna,                                                Be is csapta magát nyomban:

Că dă-n stup de câte una.                                                   Egy-kettő lesz a kaptárban.

Roiul, cum de l-a zărit                                                          De hogy bedugta az orrát,

C-a intrat, l-a copleșit.                                                          Raj temette be a nyomát.

Socoteală să-i mai ceară ?                                                   Azt, hogy számon kérjék is még ?

Nu! L-au îmbrăcat cu ceară                                                 Nem, viaszba öltöztették

De la bot până la coadă,                                                      Az orrától a farkáig,

Tăbărite mii, grămadă,                                                          Körül zümmögték sokáig,

Și l-au strâns cu meșteșug,                                                     Szorították egyre jobban,

Încuiat ca-ntr-un coșciug.                                                       Ott feküdt egy koporsóban.

Nu ajunge, vream să zic,                                                        Nem elég az, mondanám én,

Să fii mare cu cel mic,                                                            Hogy kilógj egy sornak végén,

Că puterea se adună                                                             Mert az erő úgy gyűl össze:

Din toți micii împreună.                                                          Sok-sok kicsi van mögötte.

 

TUDOR ARGHEZI:  CREION                                   TUDOR  ARGHEZI:   CERUZA

Fă-te suflete,copil,                                                 Legyél lelkem gyermek ismét

Și strecoară-te tiptil                                               S lopózkodjál, mint a menyét

Prin porumb cu moț și ciucuri,                                 Kukoricásban eleget,

Ca să poți să te mai bucuri.                                   Hogy ízleljél még örömet.

Strînge slove, cărți și pană,                                     Betüt, könyvet, tollat gyűjtsél,

Dă-le toate de pomană                                          S engedd,hogy szétszórja a szél:

Unui nou învățăcel,                                                 Egy új tanítványnak jusson,

Să se chinuie și el.                                                  Kínlódjon majd ő is titkon.

Gândul n-o să te mai fure                                       Gondod köszön, eltűnőben

Prin zăvoaie și pădure,                                           Domboldalon, lomberdőben

Cu ecoul de cuvinte                                                 Már csak a visszhang felesel,

Care-ngână și te minte                                            Hazudja: ott van, oly közel

Când tristețile te dor,                                             S amikor bánat vesz körül

Uită tot, și tâlcul lor.                                               Felejtsél s szíved már örül.

TUDOR  ARGHEZI:   PIȚIGOII                                     TUDOR ARGHEZI:   CINEGÉK

Pițigoi, pițigoi,                                                         Cinege, kis cinege,

Nu mai treci și pe la noi,                                       Miért nem látogatsz meg te,

Umbli prin copaci streini                                       Szállsz idegen fákra is,

și te văd pe la vecini.                                            A szomszédban jársz, kis hamis.

Aveam două rândunele                                         Volt két fecskénk egész télen,

Și-au plecat din cuib și ele.                                    Ők is kirepültek régen.

Vă feriți de prispa mea                                         Tornácunkra rég nem szálltok,

Parcă v-am făcut ceva,                                          Mintha bűntetné az átok,

Pe când eu,mereu, deștept,                                     Amíg én, okos alak,

Toată noaptea vă aștept,                                       Egész éjjel vártalak,

Toată ziua, toată vara,                                           Egész nap csak lestem titkon,

Să v-ascult ciupind vioara.                                      Hegedűtök megszólljon.

Pițigoi, mă simt sortit                                             Cinegém, bánatom sok:

Să mă știu tot părăsit.                                            Én csak elhagyott vagyok.

TUDOR ARGHEZI:  HOȚU                                       TUDOR ARGHEZI:  TOLVAJ

A  orbit de boală grea                                            Súlyos kórban vakult meg

Hoțu tatii și-aș fi vrut                                             Tolvaj, az én kis barátom,

Să-i găsesc un leac, ceva,                                       S gyógyítanám, hisz remeg

Nici un vraci nu l-a avut.                                        De-a felcsert sehol sem látom

N-am aflat nici un spițer                                        És kuruzsló sincs, azt hiszem

Nici la târg și nici în cer.                                         A vásárban s az égben sem.

De vreo șase ani sau șapte                                    Mert hat vagy hét éve talán

Ochii-i zac,peceți de noapte,                                  Szeme pecsét az éj falán,

Și-ngropat în gol cu totul                                       Köd lepte be valamikor,

Cată cu nasul și botul.                                           Csak az orrával szimatol.

Uite-l, dibuie și parcă                                               Nézd csak, megmozdult és mintha

A zări nițel încearcă.                                                Kicsit látni próbálkozna.

A trecut și s-a lovit.                                                  Elsuhant s megütte magát,

A lătrat. O fi simțit.                                                  Átugatta az éjszakát,

A-nțeles că pe aici                                                  Megértette azon nyomban:

Umblă-n tufe un arici.                                             Egy sün mozog a bokorban.

Altădată, lângă casă                                             De máskor a ház mögött

A dat de broasca țestoasă.                                      A teknősbe ütközött.

Într-o zi s-a pomenit                                               Egy nap, mesélték, a hold

Ciufulit, dar mulțumit,                                             Rásütött és borzos volt,

Că visase că bătea                                                  Azt álmodta: hat kutyát

Cinci dulăi și o cățea.                                               Űzött a kerítésen át.

El se ceartă printre stele                                         Csillag ragyog már fölötte

Și cu niște cucuvele.                                                S két kakukkal veszik össze.

Hoțu e cățel de treabă,                                           Jó, hűséges kutya Tolvaj,

Puii cloștii îl întreabă,                                              A csirkék faggatják: mi baj,                     

Cum e noaptea-n noaptea lui                                   Milyen a vakság éjjele ?

Și-l mângâie, ca pe pui,                                            S játszanak, törődnek vele.

Povestind mai lămurit                                              És elmesélik bővebben

Ce-au visat și-au mai gândit.                                    Az álmukat is, szélcsendben.

Îl iubesc și derbedeii                                                Szeretik  a levegőben

Din văzduhuri, porumbeii.                                          Galambok is, eltűnőben.

Prieten bun, un porumbel                                          Jó barátja egy galambnak:

Doarme în coteț cu el.                                               Az ólban együtt alszanak.

 

TUDOR ARGHEZI:   ISCOADA                         TUDOR ARGHEZI:   A HÍRNÖK

De cum s-a ivit lumina,                                      Hajnalodott nagyon távol

A ieșit din stup albina,                                        S kiszállt egy méh a kaptárból

Să mai vadă iasma creață                                  Meglesni:  a fodormenta

A-nflorit de dimineață ?                                     Kivirágzott nagy titokba ?

Se-ngrijește gospodina                                       Gazdaasszony gondol rája:

De-nflorește și sulfina,                                        Virágot hajtson a zsálya,

Căci plutise văl de ceață                                     Köd ereszkedett a kertre

Astă noapte, pe verdeață.                                  Ma éjszaka, eső verte.

A găsit toată grădina                                       Mégis, kivirágzott minden,

Înflorită  și verbina,                                          Kakukkfű hív lilán, szépen,

Și s-a-ntors după povață,                                  Vissza is tért, ott van, ott:

Cu o probă de dulceață.                                    Gyüszünyi mézet hozott.

TUDOR ARGHEZI:  A FOST                                 TUDOR ARGHEZI:  VOLT EGYSZER

Scumpi copii, după vacanță                                Szünidő után, gyerekek

Vă mai amintiți de Zdreanță,                             Zsiványra még emlékeztek,

Cel cu ochii de faianță ?                                      Tükör-szeme él bennetek ?

Cum l-am scris și l-ați citit,                                   Mint leírtam s olvastátok,

Câte unul, câți ați fost,                                          S egyenként megtanultátok

Învățîndu-l pe de rost –                                        Valamikor réges-régen -

Răsfățat și mult iubit,                                          Kényeztettük, szerettük őt

Zdreanță-al nostru a murit,                                  És Zsivány, lám, elköltözött,

Rămăsese din frumosul                                         Búcsút  se vehettem tőle,

Prieten bun pielea și osul.                                     Csont és bőr maradt belőle.

Își pierduse și mirosul                                           A szőre is csak hullott le

Și vederea,  șchiopătând,                                       És nem is látott, sántikált,

Și căzând din când în când.                                  El-el esett  és fel is állt,

Mă striga din glod și apă                                    Vonított teljes tüdőből,

Să-l mai scot din câte-o groapă,                            Vegyem ki egy-egy gödörből,

Aducându-și poate-aminte                                    Tán felidézett hét határt,

De un drum de mai-nainte.                                   Régi utat, hol egyszer járt,

O lua strâmb printre strujani                                 Kocsányok közt ment előre,

Dând cu botu-n bolovani                                      Orrát megütte egy kőbe,

Pentru ca întâi și-ntâi                                          Titkon leste egy-két szavam,

Să-l ridic și să-l mângâi.                                        S hogy emeljem föl,simogassam.

Zdreanță, fără să mă vadă,                                 Zsivány tudta: minden este

Mă știa ca prin livadă.                                         Kint vagyok a gyümölcsösbe.

Sufăr de atunci cumplit                                             Arról szól e bús, kis nóta,

Să știu Zdreanță c-a murit.                                        Meghalt Zsivány is azóta.

Plânge sufletul din mine,                                             Lelkem sír egy régi kövön,

Îl aștept și nu mai vine.                                              Várom még s ő többé nem jön.

Mai aflați și nu e bine,                                                Tudjátok, ez olyan tiszta:

Că ce fuse, nu mai vine.                                              Ami elmúlt, nem jön vissza.

Vremea deapănă și toarce                                         Az idő, mint homokóra,

Și ce-a fost,n mai se-ntoarce.                                      Töröl mindent, virradóra.

 

  

TUDOR ARGHEZI:  ARICI BOGORICI         TUDOR ARGHEZI: SÜNI, SÜNI, SAPKA

Ghem de spini și țepi uscate,                          Tövisek és tüskék végig,

Stă-ntărit,ca-ntr-o cetate,                                Mint egy várba, behúzódik,

Poate trece un vecin                                       Ha ember jön, szomszéd fajta,

Peste el cu carul plin,                                      S telt szekérrel átmegy rajta,

Că nu simte nici atât                                      Meg se érzi, olyan mintha

Cât l-ai gâdila pe gât.                                     Csak a nyakát csiklandozza.

Ca să-l scoată, ca să iasă,                                Kutyák ugatják mindvégig,

Câinii-l latră. Lui nu-i pasă.                             Hogy kibújjon s nem törődik.

Unul încercând un pas,                                   Az egyik bátorságot vett, 

S-a ciocnit în ghimpi, la nas,                           S a vér orrából megeredt,

Fiindcă tontul și netotul                                 A balga nem nézett széjjel

Și-a vârât în ace botul.                                   S tüskékbe verte egy éjjel.

Dac-ar fi citit aici,                                          Bár írva volt feje fölött:

El afla că-i un arici,                                        „Ide egy sün költözött!”

Însă câinii n-au habar                                     De egy kutya nem ismerhet

De tipar și-abecedar.                                       Betüt vagy ábécéskönyvet.

Nesupus la gând pismaș,                                 Ellenséges nem volt soha

Bogorici e drăgălaș                                         Sünike s bár sok a dolga

Cui îi ia prietenie,                                            S barátságos a jó szolga,

Cântă-i numai din tipsie,                                 De ha dobolsz nagy titokban,

Táncra perdül azon nyomban !                         Și-ți și joacă o chindie !

TUDOR ARGHEZI:  INIMĂ DE CÂINE               TUDOR ARGHEZI:  KUTYASZÍV

La cotețul lui Dulău,                                      Bodri, azt mindenki tudja,

Paznic bun și câine rău,                                 Jó házörző és rossz kutya.

Vrăbiile se adună                                          És jönnek hozzá verebek,

Să prânzească împreună.                               Hogy együtt ebédeljenek.

Zgribulite-n pod și-n pom,                              Reszkettek  a fán s padláson

Au văzut, ducând, pe om,                               S látták, a gazda kioson,

Troaca mare cu păsat,                                   Az edényt, s tudták, mi van abban,

Și Dulău a și lătrat.                                        Bodri is ugatott nyomban.

Uriașul negru știe                                          A fekete óriásnak

Că a pus tovărășie                                         Tiszta s nem kell tudni másnak:

Și cu vrăbioii hoți                                           Hogy a tolvaj verebekkel

Mămăliga pentru toți.                                     Közös puliszkát ebédel.

Și gingaș cum nu se poate,                              Jólelkű is, ha kérdezik:

Le-a lăsat o jumătate.                                     A felét meghagyta nekik.

 

TUDOR ARGHEZI:  O FURNICĂ                       TUDOR ARGHEZI:  EGY HANGYA

O furnică mică, mică,                                         Egy kis hangya, apró, apró,

Dar înfiptă, va să zică,                                        De erélyes, mint egy kotló,

Ieri, la prânz mi s-a urcat                                    Felmászott a tegnap délben

De pe vișinul uscat                                              A száraz meggyfáról éppen

Pe picioare, pentru căci                                      A lábamra s azt hitte,

Mi le-a luat drept niște crăci.                              Ágak nőttek belőle.

Mărunțica de făptură                                           Láttam: lendületben suhan

Duse harnică la gură                                             S szájába vett szorgalmasan

O fărâmă de ceva,                                                Valamilyen apró morzsát,

Care-acasă  trebuia                                              Amelynek egész télen át

Așezat în magazie                                                 Kamrában lett volna helye,

Pentru iarn ce-o să vie.                                          Az évszakot kitelelje.

”Un-te duci așa degrabă ?                                    „Hová sietsz olyan nagyon ?

Gândul meu mâhnit o-ntreabă,                               Magamban még gondolkozom.

Încă nu te-ai lămurit,                                             Még nem világos számodra

Că greșești și-ai rătăcit ?                                       Hogy eltévedtél, kis koma ?

Cu merindea îmbucată                                          A zsákmánnyal jöttél eddig,

Te-ai suit până-n cravată                                       S felmásztál a nyakkendőmig,

Și mai ai până-n chelie                                          Fejemig másznod kell sokat,

Două dealuri și-o bărbie.                                       Két dombot s az államat.

Nu vrei, tată, să-ți arăt                                           S indulnál is, kis barátom,

Cum iei drumul îndărăt ?                                       Visszafelé, amint látom ?

Să-ți mai pui o întrebare:                                         De feltennék egy kérdést még:

E aproape   de culcare,                                           Már késő van, lefeküdnék,

Unde dormi, aici, departe ?                                     Te hol alszol, e gondom jött ?

Într-o pagină de carte ?                                           Egy könyvnek két lapja között ?

S-ajungi virgulă târzie                                              Hogy kései vessző legyél

Într-un vers de poezie ?                                           Egy versben, míg eljön a tél ?

Mă gândesc ce-i de făcut                                        Gondolkozom, hogy mit tegyek,

S-o feresc de neștiut,                                               Hogy megóvjam, hisz úgy remeg

Îngrijat de ce-o să zică                                            S eszembe jut a királynő,

Maica stareța furnică                                              Ha majd aggodalma nő,

De-o lipsi din furnicar,                                             Észreveszi, hogy nincs sehol,

Și-o așteaptă în zadar.                                             Hiába várja, sír, dalol.

  

 

TUDOR ARGHEZI:  VÂNTUL                                  TUDOR  ARGHEZI:  A SZÉL

Nu știu cine, pe furiș,                                              Valaki kertemen át

Mi-a smuls toamna-n miez de noapte                       Dobta az őszt nagy titokban,

Din grădini, ca un afiș.                                            Mint egy hirdetőtáblát

Cineva vorbind în șoapte                                         S halkan beszélt azon nyomban

De pe-o scară de coșar,                                           Kéményseprő létráján,

A-ntocmit-o-n șase,șapte,                                          Lemásolta hét példányban

Și-a vârât-o-n buzunar.                                              S a zsebébe dugta talán.

Hoț de frunze, cine-l știe                                           Leveleket szokott lopni:

Să ia seama:  vine iar.                                              Végig fut az éjszakán.