TUDOR
ARGHEZI: ZDREANȚĂ TUDOR
ARGHEZI: ZSIVÁNY
L-ați văzut cumva pe Zdreanță Zsiványt nem
láttátok éjjel ?
Cel cu ochii de faianță ? Tükör-szemmel néz ő széjjel.
E un câine zdrențuros
Rongyos kutya, bús, bozontos,
De flocos, dar e frumos. Lóg a szőre, de szép, okos.
Parcă-i strâns din petice S bár
rajta folt hátán a folt.
Ca să-l tot împiedice,
De cérna benne sose volt,
Ferfenițele-i atârnă Rojtos már szegény bundája,
Și pe ochi, pe nara cârnă, Eltakarva szeme-szája,
Și se-ncurcă și descurcă,
Meg-megbotlik, araszolna,
Parcă-i scos din câlți de furcă. Mintha
kender-szöszből volna...
Are însă o ureche
Egyik füle viszont csodás,
De pungaș, fără pereche, Mint gazfickóé, nem
vitás,
Dă târcoale la coteț,
A tyúkólat kerülgeti
Cufulit și-așa lăieț
Borzosan, míg jön valaki,
Așteptând un ceas și două Tyúkot les már, vár egy órát,
O găină să se ouă, S tojás pottyan, a nemjóját!
Care cântă cotcodace, Kotkodácsol a tyúk s örül,
Proaspăt oul când și-l face, Friss
tojást lát maga körül.
De când e-n gospodărie,
Hogy mióta jött ? Messzi múlt
Multe a-nvățat și știe, S nagyon sok mindent megtanúlt,
Și pe brânci, târâș –grăpiș, Négykézláb kúszik a porban,
Se strecoară pe furiș, Mint a tolvaj, nagy titokban
Pune laba, ia cu botul, És mancsával nem csinál mást,
Și-nghite oul cu totul.
Egyből lenyeli a tojást.
”-Unde-i oul ?” - a-ntrebat
„Hol a tojás ?” - kérdezte
Gospodina – ”L-a mâncat!” A
gazdaasszony. – „Megette!
”Stai nițel, că te dezvăț Várj egy kicsit, leszoktatlak,
Fără mătură și băț. Seprű sem kell, békén hagylak,
Te învață mama minte!” Megemlegetsz mindörökre!”
Și i-a dat un ou fierbinte. S forró tojást tett a földre.
Dar de cum l-a îmbucat, Bekapta, hogy jött az ösztön
Zdreanță l-a și lepădat Zsivány, s ki is köpte rögtön
Și-a-njurat cu un lătrat. S ugatott a hideg földön.
Când se uită la găină,
Ma mikor ránéz a tyúkra,
Cu culcușul lui, vecină, Nincs messzzire, mégis tudja
Zice Zdreană-n gândul lui:
S arra gondol Zsivány: „Hamis,
”S-a făcut a dracului!” Rosszféle lett tyúkanyó is!”
